Se intituise sistemul cotelor, reprezentând un bir ce trebuia dat către stat.Ţăranii au aflat ce înseamna aceasta abia dupa ce a început treierişul păioaselor, când s-au pomenit că au voie să ducă acasă doar paiele şi pleava.Ajunsi în această situaţie, ţăranii din satul Ucuriş, judeţul Bihor, la graniţa cu judeţul Arad, au pornit răzmeriţa la 31 iulie 1949. Preşedinte al comitetului provizoriu era sărăntocul satului, pe numele lui Teodor Cotuna, care conducea operaţiunea de jefuire a consătenilor săi .Fiind întrebat de către aceştia ce vor mânca familiile lor în această situaţie, le-a răspuns:''Mâncaţi prune şi castraveţi şi strângeţi cureaua". De aici a pornit răscoala.Răsculaţii atacă primaria,ard listele de predare a cotelor şi, încolonaţi pe uliţele satului, cu steagul tricolor în frunte, cântau ''Desteaptă-te române!''. S-a organizat apărarea satului, bărbaţi înarmaţi cu furci, topoare şi coase s-au postat la intrarea în sat.
La 1 august a apărut armata, care a înconjurat satul, pătrunzând pe uliţele acestuia. Ameninţaţi cu împuşcarea, tăranii şi-au aruncat armele albe. Au început arestările, beciurile Miliţiei fiind suprapline, cei arestaţi sufocându-se de căldură, două femei fiind scoase afară, leşinate.
Începe anchetarea reţinuţilor, folosindu-se metodele cele mai barbare. Au fost împuşcaţi 5 tărani, deportate 15 familii. De aici s-a extins răzmeriţa şi în satele vecine din judeţul Bihor, precum şi în unele din judeţul Arad.La Şomoşcheş, prefectul de Arad sosit cu maşina să domolească nemulţumirile ţăranilor,a fost agresat de către aceştia, răsturnându-i-se maşina;atunci când ţăranii i-au reproşat că nu au grâu de dus acasă şi nu vor avea ce mânca,acesta le-a zis:''Mâncaţi paie". A fost salvat din mâna răsculaţilor de către armată. La Apateu, când armata şi miliţienii se apropiau de sat, au început să tragă clopotele bisericii în semn de alarmă,adunându-se tot satul, cu mic cu mare, să stea în calea organelor de represiune.De asemenea, la Şepreuş, populaţia a atacat ferma de stat. Peste tot în satele răsculate s-au strigat lozinci ca: ''Vrem pâine, nu mălai'', ''Vrem libertate''. În aceste comune au fost executaţi mulţi dintre răsculaţi iar 130 de ţărani au fost condamnaţi la ani grei de închisoare, familiile lor au fost trimise în Bărăgan şi Dobrogea, iar la întoarcere şi-au găsit gospodăriile distruse , barbaţii în închisoare, copiii fără sprijin material, după ce au petrecut ani buni în cocioabe din pământ bătut, în mijlocul Bărăganului.
Acţiunea ţăranilor din satele judeţului Arad se adaugă atâtor revolte tărăneşti ce au avut loc în anii de tristă amintire, în toate regiunile ţării.Dacă la numărul celor ucişi cu ocazia acestei răscoale se adaugă numărul celor morţi în închisorile comuniste, se va ajunge la cifra de 99 martiri ai luptei anticomuniste din judeţul Arad.
Dumnezeu să le aseze sufletele alături de cei plăcuţi Lui.
[Submitted by carmencita]